Cum să-ți păstrezi copilul aproape chiar și când pare să te respingă
Am fost recent invitată ca psiholog la podcastul Părinți Cuminți, alături de Oana Moraru și Simona Gherghe pentru a discuta despre una dintre cele mai mari provocări emoționale din viața unui părinte: relația cu un adolescent. Mai ales că s-a vorbit mult în perioada asta despre miniseria Adolescence şi s au trezit nişte temeri, nişte frici. Şi dacă ești mamă sau tată de adolescent, probabil ai simțit și tu acele momente în care simți că ai pierdut conexiunea cu copilul tău. Și nu pentru că nu ar vrea să îți vorbească, ci pentru că furtunile hormonale și emoționale ale adolescenței îl fac să se piardă chiar și pe el în propriile sentimente.
Adolescența – Furtuni hormonale și bătălii interioare
Adolescența este o perioadă de schimbări profunde, iar hormonii – estrogenul, testosteronul – dau buzna și modifică nu doar corpul, ci și creierul și felul în care copiii noștri percep lumea. Într-o zi, râd din nimic, iar în alta, orice cuvânt devine o provocare sau o insultă.Şi nu e vorba doar despre hormoni. Simţim, noi ca părinţi, că pierdem controlul, ceea ce este adevărat. Şi, surpriză, e şi firesc. E perioada în care copilul nostru se desprinde şi se formează şi nu mai e treaba noastră să îi spunem la ce oră să se spele pe dinţi şi la ce oră să mănânce. Nu va avea cum să o facă singur peste 10 ani dacă nu învaţă acum, şi rolul nostru e să le dăm autonomie şi să îi punem la masă, la negociere. Hai să ne aşezăm, să vedem ce e de făcut, care e partea ta de responsabilitate, cum putem face să ajungi cât mai aproape de ceea ce îţi doreşti.
Ca părinte, e normal să te simți neputincios, rănit, ignorat. Dar, ca psiholog, știu că adolescenții nu își doresc cu adevărat să își îndepărteze părinții. Doar că, uneori, sunt prea ocupați să își descopere identitatea și să înțeleagă ce înseamnă pentru ei independența. Este nevoie de multă răbdare, empatie și înțelepciune din partea noastră pentru a-i ajuta să traverseze această furtună.
Cum să-ți păstrezi copilul aproape
Nu există o rețetă magică, dar iată câteva lucruri care pot face diferența:
- Ascultarea autentică: Adolescenții simt imediat dacă îi asculți doar din reflex sau cu adevărat. Lasă telefonul deoparte, uită de grijile zilnice și stai pur și simplu cu ei. Mesajul pe care îl primesc este „Ești important pentru mine.”
- Validarea emoțiilor: Când un adolescent spune „Mă urăști!” sau „Viața mea e distrusă!”, chiar dacă ție ți se pare absurd, pentru el e real. Acceptarea emoțiilor lui nu înseamnă că ești de acord cu ele, ci că îi arăți că îți pasă cu adevărat.
- Autenticitatea personală: Adolescenții respectă onestitatea. Recunoaște când greșești, fii vulnerabil și deschis. Astfel, îi încurajezi și pe ei să fie sinceri cu tine.
- Stabilirea limitelor clare, dar flexibile: Adolescenții au nevoie de limite, dar și de explicații. Este important să le arăți că regulile nu sunt acolo pentru a-i controla, ci pentru a-i proteja și ghida.
Dacă am învățat ceva din experiența mea, este că adolescența nu trebuie să fie un câmp de bătălie. Este un dans între apropiere și distanțare, între dragoste și provocare. Și este important să le arătăm copiilor noștri că îi iubim și îi acceptăm chiar și atunci când par imposibil de iubit. Vă las aici link către podcast, chiar a fost o bucurie pentru mine să merg acolo.
