Ce a contat atunci când am ales şcoala Smarandei

E acea perioadă din an în care toată lumea se agită cu înscrisul celor mici la şcoală. CE e mai bine, cum să fie, unde să fie, cum e învăţătoarea, să fie mai aproape de casă sau să căutăm o aşa zisă şcoală bună. Pentru mine a fost destul de mare panica la momentul respectiv, pentru că ştiam deja că nu mă potrivesc cu cirteriile generale despre o şocală bună, nu mă interesau prea tare rezutlatele, decât din perspectiva eventualelor pregătiri pentru examene, nu voiam nici prea multe teme. S-a dovedit că bine am făcut, căci Smaranda pune singură presiune pe ea, nu era nevoie să mai vină şi cine ştie ce învâţătoare dornică de performanţe.

Ar fi fost şi mai bine dacă aş fi găsit un sistem unde să nu fie mai deloc pus accentul pe competiţie, dar din păcate aşa ceva nu există la noi sau dacă există te scoate de tot din jocul oficial.

Am decis la momentul respectiv să fie o şcoală privată, măcar pentru ciclul primar şi să mai văd după, am rămas la o şcoală privată şi acum şi sper să putem rămâne în continuare. Smaranda a făcut clasele primare la Şcoala Little Genius, unde în ultimii 2 ani a avut o învăţătoare minunată, pe Iulia, care este în continuare acolo. Iar directoarea, Cristina, e o persoană extrem de ataşată de copii şi depune foarte foarte mult efort să construiască o şcoală cum trebuie să fie şcolile. S-au extins şi ei cu gimnaziu de anul acesta, au 2 sedii, unul lângă piaţa Domenii, celălalt undeva pe la Arcul de Triumf.

Din clasa a cincea, Smaranda merge la Şcoala Metropolitană Arc. Am căutat o şcoală cu o clădire mai mare, nu înghesuită cum sunt în general cele private mai mici. Să nu fie neapărat una dintre şcolile private mari, care au nişte taxe prohibitive pentru noi şi unde nu îmi plăcea neapărat nici mediul. Orarul e de ls 8.30 la 15 sau la 16, cu pauză de prânz şi e un orar echilibrat, în care nu se pune accent doar pe română sau matematică. La română au o listă de lecturi foarte mişto, am citit şi eu din ele, multe proiecte comune cu alte clase, pe şcoală, diverse cluburi opţionale, bineînţeles, cel mai interesant mi se pare mie cel de debate, mai ales că îi învaţă să vorbească public. Au un teren de sport uriaş, ceea ce mi se pare minunat şi, la fel de important, în perioada pandemiei chiar şi-au făcut orele. Cam pe toate, deja mi se părea mie că ar putea să o ia mai uşor :))

La Smaranda în clasă sunt 15 copii, cam asta e media în general. Şi, deşi fac destulă pregătire pentru evaluarea naţională, cel puţin aşa mi se pare mie, nu au presiunea aia pe care o simţi la copiii din alte şcoli, cum că e miza vieţii lor această examinare care ar fi utilă dacă ar fi ceea ce îşi spune, o evaluare a cunoştinţelor unor elevi la un moment dat, ca să poţi fac o imagine a întregii genreaţii, nu o presiune uriaşă pentru intrarea la un liceu, cel mai adesea aşa numit bun, deşi nu ştim care sunt criteriile pentru care e un liceu bun. Poate după nota uriaşă de intrare? Eu am făcut un liceu foarte bun şi totuşi nu aş vrea ca şi copilul meu să meargă acolo (o să meargă dacă o să vrea şi dacă o să poată) tocmai pentru că mi se pare complet aberant să se intre cu notele cu care se intră.

Nu vă imaginaţi că aici, la Arc, sunt rupţi de realitate. Nu, participă la olimpiade, Sma a luat un punctaj foarte bun la matematică pe municipiu, iar un coleg de al ei de clasă s-a calificat pe ţară, merg şi la alte materii, merg la concursuri din alte tipuri de proiecte, nu sunt izolaţi într-o bulă privilegiată, dimpotrivă.

Mai e un aspect important, cel puţin până acum sunt destul de feriţi de bullyingul agresiv, fetele, la 12-13 ani sunt mai preocupate de sport şi de şcoală decât de machiaje şi primele iubiri, cum se poartă din păcate în rest, se mai coindănesc, fireşte, dar ar fi bizar să fie altfel, totuşi sunt la vârsta la care grupul începe să fie extrem de important pentru ei

Cam aşa a fost şi este la noi. Mai avem jumătate de drum în şcoala românească.