Adolescența e locul acela, perioada aceea complicată în care nici tu nu știi ce se întâmplă cu tine, dar ești convins că nici alții nu te înțeleg, cu atât mai puțin părinții tăi. De când am început să lucrez ca psiholog s-a întâmplat- și chiar s-a întânmplat, nu mă pregătisem special pentru asta- ca primii mei clienți să fie adolescenți, să încep să organizez grupuri de dezvoltare personală pentru adolescenți și tineri, să susțin workshopuri de psihoeducație în școli, licee și facultăți. Și am descoperit o lume cu multe incertitudini, cu multe necunoscute, cu multă nevoie de iubire și de acceptare și de înțelegere.
Știu că și pentru voi, ca părinți, e dificil. De aceea, la ultimele grupuri de dezvoltare personală pentru adolescenți organizăm și un webinar special pentru părinți. Știu și din proprie experiență, și ca părinte de adolescent și ca fost adolescent, știu că e complicat. Dar mai știu că e bine ca noi, adulții, să facem uneori un pas în spate și să ne întrebăm dacă nu cumva atunci când ne certăm cu copilul pentru că și-a lăsat hainele pe jos nu cumva e doar nevoia noastră de acceptare, de a fi ascultați și văzuți, de ordine, poate, și în nici un caz nevoia copilului nostru, care de aia nici măcar nu înțelege care e miza.
Știu și că e bine să avem instrumente la îndemână, să știm că nu suntem singuri, că au mai trecut și alții prin asta și că trece. Și că putem vedea din experiența altora cum să facem să fie mai ușor. Așa că m-am bucurat când am primit cartea UPS, pubertatea! E, cumva, acel instrument pe care e bine să îl ai în casă în toată perioada asta – care da, e mai lungă, începe mai devreme, se termină mai târziu- în care vă vine poate uneori să trântiți ușa și să plecați. Să trântiți ușa? Da, am zis bine, căci se pare că acesta e primul semn că vine adolescența: o ușă trântită. Găsiți cartea UPS! Pubertatea la ZYX Books, au o selecție interesantă de cărți de crescut copii, poate mai dați un ochi.
Și acum o să vă las câteva idei din carte, pe care consider că e util să le citim și să le știm și să le aducem în discuție. Pentru că nu există subiecte tabu, există doar moduri nepotrivite de abordare.
- Nu, nici lor nu le e ușor Să începem cu începutul: nu uitaţi că schimbările de dispoziţie sunt ceva ce copiii nu pot controla! (…) Copiii nu‐şi pot controla valurile fluctuante de estrogen şi testosteron. Adulţii sunt scoşi din minţi de acest lucru, câţiva spunându‐le în faţă copiilor lor puberi că sunt nesimţiţi, majoritatea judecându‐i astfel doar în tăcere. Dar nu este corect, pentru că, deşi e drept că se pot purta ca nişte mici ticăloşi, nu o fac voit. Sunt victime ale circumstanţei, iar aceasta e pubertatea.
- Începe, cum spuneam, mai devreme Până la vârsta de 10 ani, cel puțin jumătate dintre băieți experimentează creșterea nivelului de testosteron și schimbările fiziologice inerente. Și totul este diferit față de cum era când ați crescut voi, părinții de azi: diferența e de aproape doi ani.
- Abordați subiecte de care chiar le pasă- adolescenții sunt preocupați de cât de înalți vor crește, iar înălțimea e, din păcate, un frecvent subiect de bullying (Presupun că ați auzit cu toții celebra E frig acolo, la tine, jos? spusă cuiva cu 3 cm mai mic de înâlțime)
- Nu le spuneți să se calmeze! Nu dă niciodată rezultate. Când creierii lor sunt invadați de hormoni, calmarea se transformă într‐o provocare uriașă care cere timp din partea lor și răbdare din partea voastră. Ceea ce puteți face este să trageți aer în piept, asta vă va ajuta creierul să se reseteze și îi va da și copilului vostru timp să‐și revizuiască puțin atitudinea.
- Nu le spuneți că nu e mare lucru. Un adult poate să considere că nu e mare lucru dacă un copil nu este invitat să meargă la Starbucks după școală, dar pentru copilul respectiv chiar este mare lucru: se simte rănit și însingurat. Așa că, atunci când spunem: „Treci peste asta, nu e mare lucru!” le invalidăm emoțiile. Mai mult, acest gen de răspuns îi va face să nu mai vrea să vă împărtășească altceva ulterior. Pentru a evita asta, luați în calcul că ați putea spune. „Ce păcat! Vrei să vorbim sau e mai bine dacă doar îți țin de urât?”
Astea sunt doar câteva idei, eu am găsit multe altele utile. Și cum spuneam, începe mai repede, durează mai mult, avem tot timpul să o aprofundăm. Cartea. Dar și adolescența. In other news, să stiți că am făcut update pe site, există și contact pentru programări la terapie, aici. Următorul grup pentru adolescenți începe acum, sâmbătă, e ca o nouă călătorie pentru mine, de fiecare dată.
