Un film remarcabil

Am văzut săptămăna trecută Elvis, filmul lui Baz Luhrman. Nu știam prea multe despre el, doar ce ajunsese la mine, că a murit tânăr, din cauza abuzului de droguri și alcool, dar n-am fost curioasă să aflu ceva în plus.

Mă bucur că am aflat acum, când cred că înțeleg altfel lucrurile. Pentru că e un film despre faimă și despre cât de ușor ne poate distruge, un film despre cum oamenii se distrug între ei de fapt. Nu știm cum au stat lucrurile de fapt acolo, dar știm că Hollywood-ul acelei epoci a fost înțesat de pastile de dormit, pastile de trezit, pastile de energie pe scenă și pastile de calmare după spectacol și că actorii, artiștii au fost îndopați cu leacurile astea care pe mulți i-au și distrus. Atunci când a murit, în organismul lui Elvis Presley s-au găsit 10 tipuri de droguri- fenobarbital, diazepam, codeină și alte barbiturice. În ultimii 4 ani ai vieții sale i s-au prescris nu mai puțin de 19.000 de pastile. Prescrise de un doctor, nu luate de la cine știe ce colț de stradă. Asta face faima, din păcate. Adună în jurul ei oameni care vor să profite de pe urma banilor câștigați cu un preț adesea mult prea mare.

Elvis a avut niște șanse pe care nu a reușit, din păcate, să le prindă, atât de mult l-a influențat sfătuitorul său de taină, care l-a ținut captiv. Sigur, și el pe fricile sale și temerile sale. Dar așa ne dăm seama de ce e bine să ne facem bine și emoțional. Când a murit, Elvis suferea de hipertensiune, obezitate, glaucom și diverse afecțiuni ale ficatului. Cele mai multe sunt afecțiuni de stil de viață, cele mai multe sunt afecțiuni care omoară și acum mai mulți oameni decât orice alte afecțiuni. Trauma lui a mers și mai departe, căci da, trauma se transmite din generație în generație, la fiica lui, care a fost partenera lui Michael Jackson, un alt artist pe care l-au distrus pastilele, drogurile, nesiguranțele și tot cocktailul.

Nu știam nici că a devenit celebru pentru că a adaptat și adus la lumina muzica negrilor (nu știu cum să le zic altfel, adică știu, dar nu mi se pare ofensator). Știam, dar uitasem, că în perioada respectivă încă segregarea era atât de puternică.

Acum, despre film, e un film care poartă amprenta lui Baz Luhrman. Este și regizorul recentului The Great Gatsby, cel cu Leonardo DiCaprio. Pe mine mă fascinează lumea glam pe care o construiește și o arată cu atâta acuratețe.