Anul acesta, trecand prin amintirile de pe Facebook din ultimii, incredibil, 17 ani, am dat peste postarea din 31 decembrie 2012 in care scriam ca eu nu mi fac niciodata bilant anual,. Nici nu mi trebuia, cred, aveam 34 de ani, un copil de 3 ani si o viata inainte, n aveam foarte mult timp de introspectii. Si cred ca e bine ca era asa. In 2019 am pus prima data lalelele de revelion de la Floris. Atunci erau roz, apoi albe, apoi mov, apoi iar roz, anul acesta sunt rosii. Le iau cum simt nevoia. Au trecut vremurile cand nu treceam anul in revista, acum o fac si o fac cu dorinta de a o face si cu bucuria de a ma uita la mine in schimbare. Dar mi am dat seama ca desi Facebook e ca un jurnal de amintiri, mai bine le strang si aici pe cele de acolo. Sa mi ramana la un loc.
#2017
Anul asta n am slabit, n am fost mai mult la sala (desi am vrut), n am fost in gradina botanica in toamna, m am indragostit din nou si altfel in fiecare zi de copilul meu, mi s a inchis copilaria, am gasit o insula pe care o visam si care a fost ca n vis, am descoperit un oras pe care il simteam, dar nu ajunsesem niciodata sa il inteleg, desi il stiam cumva acolo, am citit mai mult, am ras mai putin, am inceput (prea multe?) lucruri noi, nu le am inchis pe altele, mi am pastrat prietenii si am castigat (sper) altii (putini) noi, am fost la prea putine, dar minunate concerte la Enescu, am (re)vazut Dineu cu Prosti, n am fost la munte si mi lipseste aerul, nu m am uitat la handmaid s tale, mi am cumparat o esarfa la care visam de ceva vreme si (inca) o patura de uitat la seriale pe canapea si o cratita (da, da, ati citit bine) care mi a schimbat (unpic) viata. Si nici n a plouat destul
(Plus, sigur am imbatranit. Nici reducerile de la COS nu m au scos azi din casa)
In concluzie, keep it simple & https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=o3OWZaIpEDk&fbclid=IwY2xjawPCGRtleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeXln1IZ-GbQI0rzuIEmer73bccIl99kSxhQtjjTpxVdcz8pMFI1bsKTxkgVQ_aem_Z2yIZIk3avgY8nPc51ql4Q
#2018
am terminat primul an din a doua facultate, am citit cat mi am propus, copilul meu a castigat primele sale concursuri, am fost in Grecia, nu m am ingrasat, nu ne am imbolnavit, nu ne am certat (prea rau), prietenii si prieteniile au ramas. Dar s au schimbat de fapt multe. Pentru ca stresul si frica au devenit normalitate, pentru ca orice s a schimbat in ultimul moment, pentru ca desi din fericire nu a fost nimic tragic la noi acasa, a fost in alte case. Count your blessings, intr adevar, dar nu putem sa ne rupem de lume, si poate asta e ceea ce ar trebui sa invatam din anul acesta. Ca we are in this together. Nu am stat deloc sa mi asez experienta asta in cap, pentru ca desi teoretic am facut mai putine, consumul emotional a fost mult mai mare si n am reusit sa ma opresc suficient. As zice ca poate la anul, dar parca nu ti mai vine sa zici d astea. Oricum, tocmai am aflat ca marmotele se tin de labute una pe cealalta cand inoata, ca sa nu se indeparteze. Ar trebui sa facem si noi asta
Las asta aici, sa o citesc si la anul, poate inteleg mai multe
#2021
53 de carti am citit anul asta. Imi propusesem 50, am reusit un pic mai mult. Am citit mult despre oameni, despre experiente, am descoperit momente din istoria recenta despre care nu stiam nimic si care sunt incredibile. Viata reala, mai putina fictiune, dar si putina teorie. Cam astea s cele mai importante, intr o ordine aleatorie
1. Privind inauntru, Petronela Rotar
2. Si copiii copiilor lor. E cumva si despre societatea noastra. Viata in orase mici, fost industriale, cu dezamagirile de rigoare, cu alcoolism si relatii ratate si generatii intregi distruse
3. Cand stelele se intuneca, Paula Mclain
4. Fleishmann are necazuri
5. Cravata rosie- v am mai spus despre ea, oricum toata colectia mov de la art e foarte misto
6. Noi, copiii din bahnhof zoo e o carte care iti arata o cu totul alta parte a istoriei. Cumva similara cu Si copiii copiilor lor, dar din alta perspectiva. A copiilor din Berlin care ajung dependenti de droguri la 10-12 ani (cautati pe google, povestea e reala si socanta)
7. Alegerea, Edith Eger e o alta carte senzationala.
8. Luminile Nordului, o poveste despre alcoolism si viata in orasele din zilele noastre, departe de natura si conectarea cu pamantul
9. Oameni normali si Conversatii cu prieteni, Sally Rooney. Cu ele mi am inceput anul. Si ele sunt despre noi, sigur va veti regasi pe acolo
10. Marii increzatori- si asta e o carte oau, despre primele cazuri de sida si cum erau tratati cei care se imbolnaveau atunci, la inceputuri. Ca niste ciumati, vinovati ca s au imbolnavit
11. O chestiune de viata si de moarte, povestea unei morti, daca vreti. Irvin Yalom e cel care m a trimis pe mine la facultatea de psihologie, iar cartea asta, scrisa de el si sotia sa, in ultima sa perioada de viata, e si ea o experienta altfel.
#2022
o posibil ultima victorie a acestui an este ca am reusit sa bag in frigider tot ce am cumparat aiurea si fara organizare, alaturi de ce mai era deja, tot aiurea si fara sens. si, de fapt, sa nu ma mai deranjeze ca nu m am organizat mai bine. atat am putut. ceea ce va doresc si voua. La multi ani si de la Mache, el asteapta colindatorii
#2023
2023 a fost asa, un fel de rush hour necontrolat, in care am facut multe, am schimbat multe, m am schimbat eu mult, am lucrat cu mine, ceea ce a fost adesea dureros, am facut planuri care nu au iesit, n am ras prea mult, n am prea fost in vacante, iar cele in care am fost nu au fost ce imi propusesem in minte. Nu va imaginati ca erau planuri uriase, o vacanta la Viscri pt un concurs de biciclete la care protagonista era deja in ghips dupa o accidentare care a tinut o departe de sportul ei preferat si de cumva esenta activitatilor ei o jumatate de an, o alta in Grecia care s a terminat cu o evadare din inundatii la un all inclusive in Bulgaria, o alta scurta in Olanda care a fost si mai scurta decat trebuia si tot asa. Plus ce o sa ma fac, cum o sa fac si cabinet si formare si master si jobul principal si tot. Si am alergat prijtre ele ca la cursa cu obstacole si adesea mi s a parut ca sunt singura cu toate. Am pierdut niste oameni, unul dintre ei cu care vorbeam putin, dar care ini dadea mult, o parte din echilibrul meu. Din partea cealalta, chiar am reusit multe si am trecut peste si am rezolvat multe cu mine si am gasit oameni noi, am facur lucruri noi la televizor si sunt mandra ca le am facut, interviuri cu oameni care au dorit sa imi dea doar mie interviu, si da, te valideaza asta, colegi care au avut incredere sa ma lase sa aduc subiecte neobisnuite si nu neaparat spectaculoase, dar importante, lucrez in cabinet, am depasit si frica de atunci si imi si place munca asta, cu oamenii, m am temut ca n o sa pot, ca n o sa stiu, am vazut multe spectacole care mi au placut (Exil, de ex, sa nu ratati), am crezut adesea ca nu mai pot, dar am putut. Am primit multa incredere si cred ca asta m a ajutat mult, mi am mai dat si eu de la mine si nu prea imi dadeam. All in all, daca la primul gand as fi zis ca a fost un an nasol, cred ca de fapt a fost doar greu. Nu mi am facut planul pe goodreads si nu era foarte ambitios, m am ingrasat, nu am fost deloc la munte, dar deloc, in ultimile luni n am prea ajuns la sala. Nu prea stiu ce sa vreau la anul, ca poate lectia de anul asta e expect the unexpected sau accepta ce nu poti schimba (nu mi iese prea bine). Sa treaca cu bine evaluarea nationala, macar. Cat despre 2023, e la un moment dat in This is Us (foarte misto serial) o scena in care, dupa diverse momente naspa peste zi cu copiii, ea, mama, ii zice lui, tatalui, ceva de genul “pana nu se termina ziua nu stii ce isi vor aminti din ea”. Mai e ziua de azi. A inceput bine si cu liniste si soare. Si nu uitati ca la Floris au lalele. La multi ani
#2024
la inceput a fost genul cutremur, de fapt tot timpul a fost genul cutremur, pe urma a fost greu pentru ca n am dormit, pe urma a fost greu pentru ca nu stiam de ce, pe urma am aflat, e anul in care a murit cea mai buna si blanda pisica pe care am avut o, e anul in care m am straduit mult sa gasesc un echilibru intre jurnalism si psihologie, imi place de amandoua, asa ca n am reusit sa echilibrez, doar sa ma aglomerez, dar am incercat. a fost greu, incarcat, mult, dureros, inclusiv fizic, n am prea fost la teatru, n am prea stat in natura, n am dansat deloc, n am facut sport, spre deloc, am si uitat ca a fost an cu evaluare nationala si cu disertatie, a fost lung, a fost aglomerat, adesea innorat, n am inteles cand a trecut luna decembrie, nu mi vine sa cred ca a trecut doar o saptamana de la Craciun. Dar printre toate astea, in mod bizar, de fapt a fost bine sau se termina cu bine. Am fost in locuri, am dat timp, rabdare si ras unor relatii, s au reparat unele, s au stricat altele, am renuntat la oameni, am pastrat oameni, am investit in oameni, am schimbat oameni. Poate despre asta a fost vorba, despre oameni si relatii.
Despre 2025, hm, nu stau. Mi am propus de ex sa facem pauza de Grecia la vara, caci mai vreau si alte lumi, dar acum, fix azi, m am apucat de un serial (Maestro in Blue) de care n am avut timp tot anul si care se petrece pe o insula greceasca si parca totusi cum sa fie vara fara Grecia.
Asa ca poate asta si e concluzia: om vedea noi ce o sa mai fie.
Primele 4 cuvinte pe care le am vazut la una dintre postarile alea cu x cuvinte si asa o sa fie anul tau au fost connection, lesson, alignement si money. Well 
(Lalele de la Floris. Asta nu s a schimbat)
#2025
2025 a adus multa schimbare in mine, multa, grea, am ajuns la niste praguri si legaturi pe care pe unele nu le vedeam de loc, pe altele le intuiam, dar nu le vedeam. Ce mi se pare tare este ca desi a fost deep digging, am avut resurse sa nu fie asa greu, nu m a daramat, nu m a coplesit (decat pe alocuri). A fost mai usor ca in anii trecuti.
Altfel, iar n am facut multe, iar n am dansat, iar n am fost la capatul pamantului, iar n am fost pe munti, dar nici nu am mai alergat dupa ele ca sa ma frustrez ca nu mi ies. Am reglat mai bine timpul, nu atat de bine incat sa ma ingroape casa (cand se aduna prea multe nefacute simt ca ma acopera si nu mai stiu de unde sa reincep).
Cel mai rau e ca n am facut sport, dar am mers mai mult pe jos, iata, multumesc aglomeratiei din Bucuresti. Cel mai bine e ca mi am dat mai mult timp pentru mine. Ca am facut niste spatiu pentru nou. Ca noul s a asezat. Cred ca asta se datoreaza si faptului ca m am intors mai mult in corpul meu si asa cred ca s au facut si legaturile de mai sus (ma rog, asta m a facut sa ma inscriu si la o formare noua in somatica). Si va las cu ce ne a lasat Luke Sinewski la finalul cursului pe care l am facut cu el: BE the student of your body. Fiti curiosi ce va spune, fiti atenti la senzatii, invatati sa nu il ignorati, ca e destept tare.
